1918, Vara

Munţi de gunoaie peste munţi de oameni. Stau.

Vrăbii în zbor cad moarte. Gazate.

În copaci oamenii. Atârnă.

Var în dar, mare mahăr. Clar.

Zadarnic om harnic şi darnic. Neclar.

Moartea între oameni. Bântuie.

Sânge pe pereţi şi haine. Taine.

Disperaţi, însetaţi, agasaţi oameni. Urlă.

Un pianist trist. Cântă.

Un copil singur zgribulit. Plânge.

Gând impur în abur. Se curăţă.

Urlete, strigăte, vaiete. Se aud.

Părinţi, copii, rude. Se caută.

Haosul este logic numai când este controlat.

Peşti în năvod

La umbra norilor ce atârnă greu în năvod

nici peşti nu zboară, nici oile nu cântă înspre zăvod.

„Cad picături de ploaie în năvod să avem cina mâine dimineaţă”

spune copilul acoperit de o zdreanţă.

Cântă crapii în cor: „Ajutor, ajutor, pescarii ne omor,

ne aleargă, vor să ne prindă, cozile să ni-le frigă”.

Dansează step cu cozile lor argintii în răsărituri arămii.

Dansează de nevoie în năvoduri să scape să-noate înapoi în ape,

în etape.

Aleargă pescarii după peşti cu suliţe şi le întrerup dansul,

copiii bat din palme valsul şi se scufundă vasul.

Pe pereţii cerului valurile pictate fals de ploaie urmăresc spectacolul

şi zbor împreună cu camera pământie spunând: „Nu-i mai ciudat şi barbar omul decât un animal?”

Lacrimi de soare

Ea nu e obscenă

nici când înjură, romantic, printre dinţi.

Ea nu îşi ascunde

pudoarea delicat sub aşternuturi.

Ea nu se ascunde de gânduri neprofunde

discutând  amoruri şi nimicuri,

Sub văluri mătăsoase de ametist

mă aruncă în valuri de amor cald precum lava,

ascuns în gânduri de avangardist

arde în mine inima şi sfârâie precum apa.

Sufletul ei răsună ca o vioară,

tristă-n zile de iarnă,

ferice în zile de vară.

În ochii ei se oglindeşte cu lumina pală a lunii

şi azurul cu marmura se îmbrăţişează în valuri de dans

modern sau vechi de societate, ba tangou, ba vals, 

şi devine un tablou demn de stele, plin de armonii.

În timp ce noaptea veghează pe pielea ei cu miros trandafiriu

o lacrimă cade pe obraz jucăuşă precum o boabă de mercur viu.

Această lacrimă coboară încet pe aşternuturi, unde

raze de soare se vor ascunde ...

Cad lacrimi de înger din cer

Cad lacrimi de înger din cer

pe bucăţi de aer carbonizat

pe care încerc să le diger

sub albastru cer eternizat.

Cerul totu-i o flamă,

haină potrivită pentru-o damă,

doar că dama aceea se îneacă

cu bucăţi de aer carbonizat.

Pământul negru se face roşu sub tâlpile mele,

dar e potrivnic de rece.

Din cer cad mândre, moarte stele

şi timpul grabnic în clepsidre trece.

Pământul se surpă şi scufundă

şi apă, şi oameni şi stele.

Doar eu mă mai ascund printre ele

şi visez la aripi de pasăre blândă.

Dar nimic nu apare,

când totul dispare

şi doar cad lacrimi de înger.

Şevalet colorat cu jad

O cameră fără de colţuri,

văruială, locuitori, pereţi,

nu mai este cameră.

O melodie fără acorduri,

melodie, note sau tristeţi,

nu mai este melodie.

Atunci, un om fără suflet,

nu mai este om ?

Un om ce nu gândeşte,

sau unul slab ca un schelet?

El nu mai este om?

Atunci, dacă punem suflet

de om într-o cameră se va face

camera, om?

Dacă întindem sufletul pe şevalet?

Cu minunate culori de safir şi jad,

sau verde de brad?

Va fi şevaletul sau camera om?

Ochii sunt oglinda sufletului(Leapşa)

Nasturash mi-a adresat o provocare, o leapsă mică, un exerciţiu de auto-cunoaştere prin împărtăşire a gândurilor.


10 lucruri pe care să nu le pierd sau să le uit sau care sunt parte din sufletul meu.

1. Inspiraţia, sunt mort literar făra ea, impacientat şi cu capsa pusă când nu am idei literare,

2. Sănătatea, este cea mai importantă, împreună cu familia şi credinţa. Cred că sunt şi interconectate.

3. Credinţa, valori morale şi bun simţ. Fără astea nu sunt cu nimic mai bun decât ce doresc să combat în această ţară.

4. Familia. Viaţa e goală fără familie. Goală am spus...

5. Cultura. Fără ea aş fi ca un animal, condus doar de instincte.

6. Iubirea. Simt un gol în suflet fără iubire şi indirect de iubire se leagă şi inspiraţia.

7. Prietenii. Nu ştiu ce m-aş face fără ei. Sau ştiu şi de aceea le mulţumesc că îmi sunt mereu aproape.

8. Să zâmbesc. Dacă aş uita să zâmbesc aş fi mort sufleteşte.

9. Personalitatea mea ciudată. Fără personalitatea mea foarte ciudată, când critică, când jovială, nu m-aş simţi bine ar fi foarte ciudat să pierd alter-ego-ul meu.

10. Dulciuri. Fără dulciuri, e jale. Sunt încă un copil la capitolul dulce şi ciocolata asta de pe birou mă tentează ... O să ajung gras ...

Leapşa aceasta o las pentru toţi care vizitează. Cine doreşte să o preia este invitatul meu. Poate lăsa comentariu aici cu linkul spre postare ca să aflăm mai mult unul despre altul.

Mulţumesc

Mulţumesc fidelei mele cititoare Nasturash pentru onoarea ce mi-a dăruit-o ieri. M-a premiat cu "Scriitor de excelenţă". Asta contează foarte mult pentru mine şi ca orice premiu care trebuie dat mai înainte, trebuie să îl pasez mai departe.

- Nasturah, pentru că mă regăsesc în ce scrie,
- Monica, pentru pasiunea pe care o depune,
- Rappa'ru, pentru că este un om de excelenţă în ce face,
- Adniana, pentru că este copilul nebun al blogosferei,
- Feri a.k.a 100RO pentru proiectul săau.

Mulţumesc cititorilor mei pentru comentarii şi pentru aprecieri\critici.

Între spicele de grâu ...

Printre spicele de grâu
din lanul unde ne-am ascuns,
cel de lângă pârâu,
căutam cu ardoare răspuns.
Voiam să cunosc
mai mult decât mi-era permis,
constrâns de tine, recunosc
că sunt uman cât să ajungem la compromis.

În mijloc de lan,
sub cer de porţelan,
cad lacrimi din cer
şi se amestecă cu nămol
şi din pământ răsare, domol,
falnic, un înger.
Îngenuchiaţi amândoi
în lanul sfânt de grâu,
sfărşit singurătăţii-n doi,
legaţi amândoi cu sfânt brâu.

Printre rândurile de cruci

Printre rândurile de cruci,
printre morminte,
se plimbă – năluci.

Bate soarele încet pe pământ,
însoţit de al paserilor cânt,
bate încet recele vânt,
vezi o nălucă, stând.

Ard în van lumânările,
în felinare, lângă cruci,
cântă în zadar privighetoari şi cuci,
că printre morminte – tot năluci.

Apune soarele pe ritm de pian,
chinuit atonal de un muzician,
se aşterne-ncet griul pe cruci,
se culcă şi privighetori, şi cuci.

Elogie Trecutului din Prezent

Pe gard,
zace...
zace inima,
neagră, plouată.
Ar putea fi galbenă, maestre,
dar mie îmi pare neagră,
neagră precum pământul ars de razele soarelui.

Peste gard maestre,
e viitorul, ce îngroapă
şi trecut şi prezent
şi pe noi sub avalanşe de gri, galben şi violet, maestre.

Şipcile gardului,
par a fi clape de pian
verzi, albastre, roşii
şi, în lumină potrivită,
ar fi o oglindă perfectă
unde, griul s-ar preface în azur.

Maestre, după gard e pieirea inevitabilă...

Pământ stătut

O coroană de petale roşii
fixate pe un stativ verde,
alipit de o tijă naturală verde
cu ramificaţii cartonate verzi.

Coroana se închide încet, încet,
retrăgându-se în stativ,
întortochindu-şi tija şi ramificaţiile verzi,
devenind o sămânţă,
un sâmbure de adevăr verde
în negura somnului naturii.

Parcă şi Pământul doarme
şi stă în loc, neînvârtindu-se în jurul Soarelui.
Căci, dacă s-ar învârti, ar dispărea şi sâmburele
şi negura.

Gâza somnoroasă

Pe-o bucată de pământ, sub o frunză,
doarme liniştită,
o găzâ.
Dar nu-i orice fel de gâză,
ci-i gâza mea,
căci foloseşte ca pat,
al meu ghiveci cu pământ îndopat.

La umbra unui trandafir japonez,
lângă ghiveci, schiţez,
potret al gâzei somnoroase,
ce, cu zâmbet, visului se abandonase.
Urme de grafit pe hârtie,
pentru gâză pârtie
în lumea bună
unde stelele se adună.

Las’ tu gâză mică,
nu-ţi port pică,
pentru incursiunea în ghiveciul meu,
la oră de matineu,
sub o frunză de trandafir,
tu, neinvitat musafir,
ce creezi atâta bucurie...

Leapşa livrească

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Memorez pagina sau dacă am un semn pun semn, dacă nu pun un pix ca să rămână cartea frumoasă.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?

Cine sunt Iluminati. Carte primită de Revelion. Foarte interesantă. Am răsfoit-o cam pe jumătate.

3. Citiţi în baie?

Nu. Ascult muzică. Dar carte nu. Ar fi cartea fleaşcă. Fac duşuri aşa că o carte în mâinile mele este foarte impractică.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?

Ooo da... Prima de război. M-am lăsat când am descoperit că nu am noţiuni de brigăzi, divizii, armate. Şi a doua despre viaţa unui muzician închipuit. Nu mă pricep la dialoguri. Aşa că de atunci poezii şi povestioare ultra scurte.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Un pas înainte din negura superbă asupra intelectualităţii

6. Care este cartea preferată?

Pădurea Spânzuraţilor de Liviu Rebreanu; Enigma Otiliei de George Călinescu(Clar locul I); 1984, Ferma animalelor şi Omagiu Cataloniei de George Orwell; Scrieri alese de Ion Luca Caragiale, Versuri de geroge Bacovia, Focul ascuns în piatră scrisă de Adrian Cioroianu.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Focul ascuns în piatră scrisă de Adrian Cioroianu am citit-o de 3 ori, o carte despre Ştefan cel Mare şi una despre Vlad Ţepeş de 5, respectiv 6 ori.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

M-aş bâlbâi de emoţie şi nu aş zice nimic valoros vreo 5 minute. Deci nu aş putea spune ceva de valoare. Dacă aş evita emoţiile cred că le-aş spune părerea despre plusurile şi minusurile scrierii lor.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Când am cu cine, da. Când nu, prefer să tac.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Când cineva mă convinge că este o carte bună sau mi-a plăcut enorm o carte de acelaşi autor.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Enigma, Enigma, Enigma. :D. Enigma Otiliei şi 1984. Foarte interesante şi bine gândite.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Canapeaua, Scaunul de la birou, banca a 6-a din liceu.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Şi cu muzică. Şi fără. Depinde de starea mea.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Nu pot citi pe net mai mult de 20 de rânduri. Îmi fuge atenţia. Prefer cărţile palpabile.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Şi împrumut când nu am finanţele să cumpâr cartea.

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?

Locul unde mă ascund cu drag, unde mă pierd de lume şi scap de matematică.

Her Morning Elegance / Oren Lavie

Dacă nu am idee de o poezie frumoasă, vă încarc 4 minuţele cu o melodie superbă cu un videoclip uimitor. Să aveţi parte de linişte şi dragoste ascultând această melodie şi să se aştearnă melodia în sufletul vostru.

Decadenţă Burgheză

Decăzut din zbor,
de aripi împietrite,
mă cobor pe pământ
între bătrânii în palton
şi tinerii în cojoc.
Cu picioarele goale în zăpadă
simt, pentru prima dată frigul.
Privirile atente ale bătrânilor
scrutează cu silă veştmintele mele
cenuşii,
pătate de – indiferenşă.
Un bătrân vicios şi fiul său,
ambii îmbrăcaţi în zdrenţe
privesc resemnaţi la bătrâni
şi cu milă la mine,
căci,
eu sunt asemenea lor,
în zdrenţe
şi vicios.

Gara plouată

Stam în gară,
gri amândoi.
Mici lacrimi de ploaie
se adăposteau de frig
în părul tău şaten
căutând,
ca şi mine,
iubire.
Părul şaten şi
ochii verzi
şi lacrimiile cristaline
cu aură de diamant
erau iubirea,
iar gara,
cu stâlpii mizeri şi gri
plouaţi şi mucegăiţi
erau ura.

Lasă-mă să mă pierd mereu
în şatenul părului tău
şi în verdele gălbui al ochiilor tăi
şi ţine-mă departe de mizerul stâlpilor din gară.

Trenul albastru şters de vreme
intră în gară şi îmi devine inamic.
Ca o moară de vânt masivă
tronează în faţa mea, parcă
vrând să îmi demonstreze
măreţia sa pierdută.
Cu lacrimi în ochi şi-n suflet,
te desparţi de mine lasându-mi
un sărut pe buze drept amintire.