Dunărea şi peştii şi ... Pielea de mătase

Mă pierdusem în ochii tăi.
Parcă eram un pescar în largul Dunării,
iar Dunărea. Era lină,
Era pur şi simplu superbă.
Lumina cădea lin pe apa
în care peştii vorbitori tăceau,
de teamă că te-au putea trezi.
Lumina bătea timid pe pielea ta fină,
aurie ...
Pielea ta mătăsoasă.
Şi Dunărea deveni subit furtunoasă,
Te-ai ridicat,
Peştii au ţipat,
Se înnorase, cerul se făcu gri.
Plângeai, strigai la mine.
Peştii? Şi ei speriaţi,
Alunecau pe lacrimile tale
şi au scăpat ...

Cuşca

Stam într-o cuşcă

Singur ...,

În spatele gratiilor

Singur ...,

Firele vieţilor,

Ascunse de culorile şterse

Ale acualerelor ...

Tu, – zbori liberă,

Te privesc în ascuns,

Zburând ...

Tu, zbori liberă,

Iar eu ..., eu visez

Să scap de cuşca austeră,

Porumbiţo, vino ...

Să distrugi cuşca,

Căci eu ...

Nu mai pot încerca,

Porumbiţo, vino ...

Aş vrea să zburăm împreună

Sub clar de lună ...

O vioară singuratică,

Dezacordată,

Cântă pentru cei ce nu o aud ...

Dependent

A fost,
Cândva,
Sau nu a fost?
Undeva,

Dă-mi drogul meu înapoi,
Dependenţa mea te cheamă,
Ţigara de foi,
Şi vodca strecurată prin vamă,

Spune-mi, şopteşte-mi, urlă-mi în cap,
Dar lasă indiferenţa,
Degeaba privesc la tine şi tac,
Urlă în mine dependenţa,

Sunt patetic, drogat, dependent,
Viaţa trece pe lângă noi,
Caută tărâmuri noi,
Timpul trece încet şi lent,

Gri e fumul în care te pierzi,
Casetă veche de muzică,
Mă uit absent pe pereti fiindcă,
Gri e fumul în care te pierzi,

A fost,
Cândva,
Undeva,
Sau nu a fost?
Nicăieri...

Absurd şi fals

Ţi-am dăruit o floare,
Pe care acum o privesc cum moare,
Târâtă de javre prin noroaie,
Degeaba am pus-o în apă de ploaie,
Că tot făr’ de viaţă-i,

Dă-mi înapoi viaţa,
Ce mi-ai răpit-o,
Dă-mi înapoi viaţa,
Ce ţi-am dăruit-o,

Rogu-te, iartă-mi absurditatea,
De a nu aprecia falsul şi minciuna,
Rogu-te, iartă-mi absurditatea,
De a te întrerupe din falsare,

Floarea ce ţi-am dăruit-o este moartă,
De ce, de ce ai lăsat-o să moară,
Îţi las eu corpul florii,
Căci eu, eu îi caut sufletul....