Non sensuri

Ce ne uneşte, ne desparte,
Suntem aproape când suntem departe,
Te urăsc când te iubesc,
Mă uit pe pereţi când te privesc,

Nu te ştiu, dar te cunosc,
Te calmez, te înnebunesc,
Te vreau, te resping,
Mă feresc de tine, te ating.

Închisoarea

Între pereţii cenuşii ai camerei,
Închis pentru ani grei,
Stă acest om nenumit,
Căci acum e ştiut dupa un număr tâmpit,

Uitat în spatele zidurilor,
Pierdut în lanţul amintirilor,
Tânjeşte la libertate,
Ce stă in spatele acestor ziduri mate,

Singura sa evadare mentală,
Acea ferestruică lipsita de fală,
Pe care priveste păsările,
Of, după ele ar alerga cateva mile,

Pescăruşi apar la al său geam,
Cântând gloria acestui păsăresc neam,
Îl invită pe bietul nebun să-i urmeze,
Acesta pe geam încercand sa evadeze,
Cade pe podea săracul trezit la realitate,
Omul a zbura nu poate…

Bietul pictor nebun

O cameră goală,
Un pictor închis în ea,
Închis pentru eternitate,
Dovedit nebun,

Pe pereţii albi si goi,
Începe măiastra sa lucrare,
Al său cântec de lebădă,

Zi şi noapte,
Folosind unghiile ca pensule,
Sângele său ca vopsea,
Bietul nebun sta si picta,

În sfarsit, într-o zi,
Bietul pictor muri,
Din sângele său facu,
A păsării Phoenix renaştere,

Şi te întreb acum străine,
Făcut-ai tu ceva să dainuie,
Cat să poţi tu critica,
Geniul nebun şi munca sa?...