Închisoarea

Între pereţii cenuşii ai camerei,
Închis pentru ani grei,
Stă acest om nenumit,
Căci acum e ştiut dupa un număr tâmpit,

Uitat în spatele zidurilor,
Pierdut în lanţul amintirilor,
Tânjeşte la libertate,
Ce stă in spatele acestor ziduri mate,

Singura sa evadare mentală,
Acea ferestruică lipsita de fală,
Pe care priveste păsările,
Of, după ele ar alerga cateva mile,

Pescăruşi apar la al său geam,
Cântând gloria acestui păsăresc neam,
Îl invită pe bietul nebun să-i urmeze,
Acesta pe geam încercand sa evadeze,
Cade pe podea săracul trezit la realitate,
Omul a zbura nu poate…