Stam în gară,
gri amândoi.
Mici lacrimi de ploaie
se adăposteau de frig
în părul tău şaten
căutând,
ca şi mine,
iubire.
Părul şaten şi
ochii verzi
şi lacrimiile cristaline
cu aură de diamant
erau iubirea,
iar gara,
cu stâlpii mizeri şi gri
plouaţi şi mucegăiţi
erau ura.
Lasă-mă să mă pierd mereu
în şatenul părului tău
şi în verdele gălbui al ochiilor tăi
şi ţine-mă departe de mizerul stâlpilor din gară.
Trenul albastru şters de vreme
intră în gară şi îmi devine inamic.
Ca o moară de vânt masivă
tronează în faţa mea, parcă
vrând să îmi demonstreze
măreţia sa pierdută.
Cu lacrimi în ochi şi-n suflet,
te desparţi de mine lasându-mi
un sărut pe buze drept amintire.
duminică, 3 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
5 comentarii:
Bun..Dech acuma m-am invatat..Toate comentariile incep asha: "frumos":D
Si cam asta umple toata descrierea:D
Frumos..Imi place..pe bune:D Mi-a adus aminte scenariul putin de "Viata pe un peron" de Paler. Ma rog, asta era asa ca informatie ce nu te va ajuta, dar eu ti-am spus-o.:D
In rest..ce sa mai zic? Un an nou fericit si sa scrii la fel de frumos in continuare.:*
Nu am citit cartea, spre ruşinea mea. Ce să mai zic? Pe peron, cu un pix şi o hârtie :)). Un an nou fericit şi ţie. :)
Imi plac poeziile tale man:)...sunt niste creatii deosebite...si pana la urma si melancolia aia are rolul ei...ajunge mai repede la suflete:)...astept pe viitor si o poezie la fel de speciala, dar mai vesela:)...sa ne traiesti si toate cele bune...succes la scolau:)
Mersi mult de apreciere si tie nasturash şi Rappa_ru'. Poate voi scrie o poezie mai veselă cândva la fel de specială. Mai vedem. Sunt de-abia la început. :D
Interesantă asociere a stâlpilor mizeri cu ura.
Zi plină de frumos!
Trimiteți un comentariu