100 Ro
100 Ro

100 Ro
100 Ro

miercuri, 6 ianuarie 2010

Decadenţă Burgheză

Decăzut din zbor,
de aripi împietrite,
mă cobor pe pământ
între bătrânii în palton
şi tinerii în cojoc.
Cu picioarele goale în zăpadă
simt, pentru prima dată frigul.
Privirile atente ale bătrânilor
scrutează cu silă veştmintele mele
cenuşii,
pătate de – indiferenşă.
Un bătrân vicios şi fiul său,
ambii îmbrăcaţi în zdrenţe
privesc resemnaţi la bătrâni
şi cu milă la mine,
căci,
eu sunt asemenea lor,
în zdrenţe
şi vicios.

4 comentarii:

Monica spunea...

numai poezii triste, mereu:(

Paranoid Man spunea...

O să încerc cândva să scriu şi poezii frumoase, dar nu pot scrie la comandă.

nasturash spunea...

:)mie-mi place. E frumos, poate e putin trist, dar mie tot superb mi se pare. Bravo.:)

Paranoid Man spunea...

Mulţumesc nasturash. Tristeţea îşi are farmecul său ascuns. :)