Printre spicele de grâu
din lanul unde ne-am ascuns,
cel de lângă pârâu,
căutam cu ardoare răspuns.
Voiam să cunosc
mai mult decât mi-era permis,
constrâns de tine, recunosc
că sunt uman cât să ajungem la compromis.
În mijloc de lan,
sub cer de porţelan,
cad lacrimi din cer
şi se amestecă cu nămol
şi din pământ răsare, domol,
falnic, un înger.
Îngenuchiaţi amândoi
în lanul sfânt de grâu,
sfărşit singurătăţii-n doi,
legaţi amândoi cu sfânt brâu.
Dulcile, dragile flori ale muntelui (12)
Acum 5 zile
Postări
9 comentarii:
OF OFFFF
ce off? care off?
f fain:)
finalul genial:)
Mulţumesc de apreciere Monica. Finalul mi-a plăcut cel mai mult şi mie :D.
Divin...nu am mai trecut de ceva vreme pe aici, recunosc, mea culpa. Oricum superb...Sa stii ca ti-am lasat ceva la mine pe blog, nu stiu cat de mult conteaza, dar eu am avut indrazneala sa fac gestul. :* Multa bafta in continuare si o groaza de inspiratie.
Mersi mult Nasturah. Sunteţi oricând aşteptaţi aici. >:D<
Frumos:)...oleaca trist, dar frumos tare:)
of of:)) of'ul meu,nu al tau:)
Rappa_ru' eu am intenţionat să nu fie tristă :). Am dorit să fie o poveste de amor, nu tristă. :) Dar mă bucur că de apreciere. Mulţumesc frumos.
Trimiteți un comentariu