O cameră fără de colţuri,
văruială, locuitori, pereţi,
nu mai este cameră.
O melodie fără acorduri,
melodie, note sau tristeţi,
nu mai este melodie.
Atunci, un om fără suflet,
nu mai este om ?
Un om ce nu gândeşte,
sau unul slab ca un schelet?
El nu mai este om?
Atunci, dacă punem suflet
de om într-o cameră se va face
camera, om?
Dacă întindem sufletul pe şevalet?
Cu minunate culori de safir şi jad,
sau verde de brad?
Va fi şevaletul sau camera om?
Postări
7 comentarii:
ÎNTREBĂRI CE NE ÎNDEAMNĂ LA MEDITAŢIE.
MĂ ÎNTREB ACUM MULT MAI MULTE DESPRE VIAŢĂ, OM ŞI CAMERĂ...
Camera face parte din viaţa noastră cum a devenit şi habitatul nostru natural. :)
Eu cred ca sufletul este camera interioara a fapturii umane, si esentialul umanului, dupa cum ai spus si tu:)...frumos:)...bafta:)
a fost foarte frumos azi...cald:)
Mulţumesc mult Rappa_ru'. Putem zice că trupul nostru se poate asemăna unei camer. :)
@ Adniana a fost cald. Da. Frumos.
Foarte frumos a fost:) nu?
Iată nişte întrebări bine puse. Merită să gîndeşti înţelesul de dincolo.
Trimiteți un comentariu