Cad lacrimi de înger din cer

Cad lacrimi de înger din cer

pe bucăţi de aer carbonizat

pe care încerc să le diger

sub albastru cer eternizat.

Cerul totu-i o flamă,

haină potrivită pentru-o damă,

doar că dama aceea se îneacă

cu bucăţi de aer carbonizat.

Pământul negru se face roşu sub tâlpile mele,

dar e potrivnic de rece.

Din cer cad mândre, moarte stele

şi timpul grabnic în clepsidre trece.

Pământul se surpă şi scufundă

şi apă, şi oameni şi stele.

Doar eu mă mai ascund printre ele

şi visez la aripi de pasăre blândă.

Dar nimic nu apare,

când totul dispare

şi doar cad lacrimi de înger.