Absurd şi fals

Ţi-am dăruit o floare,
Pe care acum o privesc cum moare,
Târâtă de javre prin noroaie,
Degeaba am pus-o în apă de ploaie,
Că tot făr’ de viaţă-i,

Dă-mi înapoi viaţa,
Ce mi-ai răpit-o,
Dă-mi înapoi viaţa,
Ce ţi-am dăruit-o,

Rogu-te, iartă-mi absurditatea,
De a nu aprecia falsul şi minciuna,
Rogu-te, iartă-mi absurditatea,
De a te întrerupe din falsare,

Floarea ce ţi-am dăruit-o este moartă,
De ce, de ce ai lăsat-o să moară,
Îţi las eu corpul florii,
Căci eu, eu îi caut sufletul....