Printre rândurile de cruci,
printre morminte,
se plimbă – năluci.
Bate soarele încet pe pământ,
însoţit de al paserilor cânt,
bate încet recele vânt,
vezi o nălucă, stând.
Ard în van lumânările,
în felinare, lângă cruci,
cântă în zadar privighetoari şi cuci,
că printre morminte – tot năluci.
Apune soarele pe ritm de pian,
chinuit atonal de un muzician,
se aşterne-ncet griul pe cruci,
se culcă şi privighetori, şi cuci.
Vine lumina, tot vine (4)
Acum o săptămână
2 comentarii:
poezia asta e trista ca mai toate ale tale dar ma surprinde fanatastic de frumos cum le pui in imagini, in culori...imi place la nebunie. E un joc de simplitate, traire si gand.
Felicitari:)
Urmăresc să pictez în aceste poezii peisaje. Mulţumesc Monica. :)
Trimiteți un comentariu