Decăzut din zbor,
de aripi împietrite,
mă cobor pe pământ
între bătrânii în palton
şi tinerii în cojoc.
Cu picioarele goale în zăpadă
simt, pentru prima dată frigul.
Privirile atente ale bătrânilor
scrutează cu silă veştmintele mele
cenuşii,
pătate de – indiferenşă.
Un bătrân vicios şi fiul său,
ambii îmbrăcaţi în zdrenţe
privesc resemnaţi la bătrâni
şi cu milă la mine,
căci,
eu sunt asemenea lor,
în zdrenţe
şi vicios.
Impresii de primăvară (3)
Acum o săptămână
4 comentarii:
numai poezii triste, mereu:(
O să încerc cândva să scriu şi poezii frumoase, dar nu pot scrie la comandă.
:)mie-mi place. E frumos, poate e putin trist, dar mie tot superb mi se pare. Bravo.:)
Mulţumesc nasturash. Tristeţea îşi are farmecul său ascuns. :)
Trimiteți un comentariu