Pe-o bucată de pământ, sub o frunză,
doarme liniştită,
o găzâ.
Dar nu-i orice fel de gâză,
ci-i gâza mea,
căci foloseşte ca pat,
al meu ghiveci cu pământ îndopat.
La umbra unui trandafir japonez,
lângă ghiveci, schiţez,
potret al gâzei somnoroase,
ce, cu zâmbet, visului se abandonase.
Urme de grafit pe hârtie,
pentru gâză pârtie
în lumea bună
unde stelele se adună.
Las’ tu gâză mică,
nu-ţi port pică,
pentru incursiunea în ghiveciul meu,
la oră de matineu,
sub o frunză de trandafir,
tu, neinvitat musafir,
ce creezi atâta bucurie...
Impresii de primăvară (3)
Acum 5 zile
4 comentarii:
hm...nu devenea un stres gaza?:)
Nu. E o intrusă simpatică. Să fi fost o muscă era stresantă şi nu merita poezie.
mmmm...gaza e elemntul central al poeziei...mie imi place cata coloristica au poeziile tale!
Felicitari!
Mulţumesc pentru aprecieri Monica. :*
Trimiteți un comentariu